LIFE Metamorphosis

Titlul proiectului: Elaborarea unor modele de bune-practici în conservarea speciilor de fluturi în Europa Centrală şi de Est.

Tema proiectului: LIFE, Natură şi Biodiversitate

Acronimul proiectului: LIFE Metamorphosis

Codul proiectului: LIFE21 NAT/SK/101074487

Data preconizată pentru demarare: 01/09/2022

Data preconizată pentru finalizare: 31/03/2029

Bugetul total al proiectului: 5,498,521.28 EURO (60 % contribuţia financiară din partea UE)

Partenerii din proiect: BROZ, Agenţia de Stat pentru Protecţia Naturii a Republicii Slovace, Fundaţia ADEPT Transilvania, Parcul Őrségi Nemzeti, Institutul de Zoologie al Academiei Slovace de Ştiinţe.  

 

Obiectivul proiectului:

 

Proiectul se axează pe identificarea şi implementarea celor mai bune practici în conservarea fluturilor, care au făcut obiectul mai multor proiecte desfăşurate în Europa, la care adaugă și activități de inovare. Acronimul Metamorphosis nu face referire doar la ciclul de viață complex al speciilor țintă, ci și la schimbările pozitive la nivelul habitatelor acestora, precum și la transformările la nivel de politici, şi a practicilor grupurilor țintă care vor avea loc în urma implementării proiectului şi care vor duce la stoparea declinului speciilor pe cale de dispariție selectate în proiect și a polenizatorilor, în general.

Principalele cauze ale declinului populațiilor de fluturi din zona proiectului sunt degradarea și dispariția ecosistemelor caracterizate printr-o diversitate ridicată, şi abandonarea formelor tradiţionale de utilizare a terenurilor. Agricultura modernă este responsabilă pentru crearea de pajiști vaste și omogene utilizate pentru pășunatul intensiv și gestionarea uniformă a acestora prin cosire, fapt ce duce la degradarea habitatelor de tranziție unice, ecotone situate între păduri și pajiști, în care prosperă o varietate de specii de fluturi. Intensificarea agriculturii este, de asemenea, responsabilă pentru declinul rapid al zonelor umede și al luncilor, cauzat de drenarea și aratul luncilor și de îndepărtarea micilor corpuri de apă folosite în trecut ca locuri de adăpat pentru animale. 

Pe de altă parte, multe localități au fost abandonate din cauza imposibilităţii accesului cu utilaje agricole, acestea fiind în prezent invadate de vegetația care s-a succedat. Speciile și habitatele țintă ale proiectului au fost, de asemenea, afectate în mod negativ de schimbările în managementul forestier practicat, în primul rând prin plantarea unor specii de arbori nepotrivite (de exemplu, Pinus nigra, P. sylvestris, Robinia pseudoacacia), distrugerea pădurilor de câmpie care conțineau Fraxinus și Ligustrum, sau abandonarea pășunatului în zonele împădurite ce a dus la crearea unor arborete dense, nepotrivite pentru speciile țintă.

 

Principalele obiective ale proiectului:

1. Refacerea habitatelor – îndepărtarea vegetației care s-a succedat, pășunatul și cosirea pajiștilor, crearea de margini late între pajiști și păduri, crearea de zone umede și de petice de sol neacoperite, plantarea de specii de plante care să asigure hrană fluturilor 
2. Restaurarea populațiilor locale dispărute pentru 6 specii de fluturi prin reintroducere (eliberarea de indivizi reproduşi în acest scop) sau prin translocarea de indivizi din populații suficient de puternice.
3. Îmbunătățirea rețelei de arii protejate pentru fluturi prin includerea a trei noi localități în reţeaua NATURA 2000 și a altor zece situri ca „puncte de interes pentru biodiversitatea insectelor” în conformitate cu legislația națională
4. Obținerea de date științifice relevante privind speciile vizate, în special privind structura genetică a populațiilor avute în vedere pentru reintroducere
5. Cartografierea prezenței populațiilor vizate, cu accent pe identificarea unor posibile populații de Colias myrmidone în Slovacia și România și a unor ” puncte de interes pentru biodiversitatea insectelor ” pentru desemnarea de noi arii protejate
6. Asigurarea gestionării pe termen lung a habitatelor și a utilizării durabile a serviciilor acestora în cooperare cu părțile interesate și comunitățile locale
7. Dezvoltarea unui sistem inovator de credite de biodiversitate pentru fluturi în România
8. Creșterea gradului de conștientizare a factorilor de interes și a publicului cu privire la speciile-țintă, măsurile de conservare și importanța acestora prin utilizarea rezultatelor cartografierii fluturilor și a altor activități de diseminare (programe educaţionale, filme, evenimente de voluntariat, vizite ghidate, panouri informative).
9. Replicarea celor mai bune practici de conservare a fluturilor cu factori de interes din localități care nu sunt vizate în mod direct prin proiect
10. Diseminarea informaţiilor, a cunoştinţelor accumulate prin proiect în diferite localități, regiuni și state UE unde există speciile țintă, prin participarea la evenimente, conferințe și vizite de relaţionare.
11. Dezvoltarea (SK și RO) și consolidarea (HU) legăturilor cu Schema Europeană de Monitorizare a Biodiversităţii (eBMS)

Callimorpha quadripunctaria

Adulții sunt activi în timpul zilei și pot fi observați în special în lunile iulie și august pe florile de Sambucus sp. și Eupatorium sp. Larvele sunt polifage și se hrănesc cu mai multe tipuri de plante ce nu cresc foarte mult. Este încă o specie comună la nivel local, putând fi văzută mai ales în zone de văi și la marginea pădurilor. Cu toate acestea, trebuie să se asigure habitate adecvate pentru populațiile existente.

Colias myrmidone

Cea mai periclitată specie avută în vedere prin proiect, fluturele est-european, odată bine răspândit şi bine cunoscut din bazinul Dunării până în Asia de Vest. Acesta a dispărut în cea mai mare parte a Europei Centrale și este în pericol critic de dispariție în UE. În vestul Slovaciei, era răspândit într-o metapopulație care se întindea pe cea mai mare parte a teritoriului din vestul Slovaciei. În prezent, este amenințată cu dispariția, cu semnalări izolate în câteva arii din zona proiectului. În România, a dispărut din multe localități, supraviețuind doar în Munții Apuseni și în bazinul Giurgeu-Ciuc. Specia a dispărut deja în Ungaria.

Fluturii zboară în două generații: mai-iunie și iulie-august pe pajiști și pante din zone depresionare. Planta gazdă a omizilor este Chamaecytisus sp. Declinul său este cauzat de distrugerea sau modificarea habitatelor, de intensificarea sau abandonarea utilizării terenurilor, de pășunatul excesiv sau, dimpotrivă, de abandonarea completă a pășunatului tradițional, de schimbările climatice, de împădurirea cu arbori alogeni (cum ar fi Pinus nigra și Robinia pseudoacacia) și, în același timp, de cosirea intensivă pe scară largă a pajiștilor.

Este necesar să se continue măsurile de protecție a acestei specii în Slovacia, şi anume cosirea extensivă și pășunatul în timp util, și să se asigure continuitatea populațiilor încă numeroase, dar aflate în declin, din România.

Eriogaster catax

Larvele preferă habitatele însorite, xerotermice, acoperite cu plante ce asigură hrană polenizatorilor: păducel (Crataegus sp.), prun (Prunus spinosa). Evită tufișurile mari din formațiunile umbrite, preferând tufișurile joase din pășunile pășunate. Omizile trăiesc în cuiburi în lunile aprilie – mai și se târăsc individual afară în luna iunie. Fluturii adulți zboară noaptea în lunile septembrie și octombrie. În Slovacia, populațiile lor sunt în declin, iar zonele care le asigurau în mod normal habitate adecvate, sunt, de asemenea, în scădere, deoarece fluturii depind de etapele inițiale de creştere a plantelor din pajiști și pășuni. Pentru a păstra populațiile, este necesară o gestionare selectivă care să vizeze restabilirea structurii spațiale și de dezvoltare a pajiștilor cu păducel.

Euphydryas aurinia

Populațiile izolate se întâlnesc în zone umede alături de Succisa pratensis, planta care le asigură hrana necesară, sau în pajiști uscate deschise, unde larvele se hrănesc cu Scabiosa canescens, S. columbaria și Knautia arvensis. Adulții zboară într-o singură generație în lunile mai și iunie.

Populațiile din Borská nižina au fost exterminate ca urmare a utilizării pe scară largă a insecticidelor și prin împădurirea pajiștilor uscate (Bežnisko) sau prin cosirea intensivă a zonelor umede (Abrod) în iulie, când larvele sunt cele mai vulnerabile. O populație stabilă, izolată, a fost descoperită recent în estul Slovaciei (Dukla). Este posibilă restaurarea siturilor istorice ale acestei specii extrem de rare prin limitarea gestionării necorespunzătoare. În Ungaria, ultimele bastioane ale ecotipului umed al speciei se află în zona de proiect, dar și aici au suferit un declin sever în ultimul deceniu.

Măsurile de protecție constau în prevenirea acumulării de vegetaţie succesivă și cosirea mozaicată în concordanţă cu perioadele adecvate, prin excluderea completă a mulcirii.

Euphydryas (Hypodryas) maturna

Această specie se întâlnește în populații locale foarte izolate de la marginea pădurilor și văilor de câmpie, care conțin un amestec de arbori și arbuști tineri și bătrâni cu creștere joasă. Adulții zboară într-o singură generație la sfârșitul lunii mai-iunie. Larvele se dezvoltă pe frunzele de Fraxinus excelsior sau Ligustrum vulgare din aprilie – începutul lunii mai, după ce au iernat în cuiburi de mătase, şi până în iunie. În majoritatea localităților, această specie este amenințată ca urmare a distrugerii pădurilor originale de câmpie și a utilizării excesive a insecticidelor. Populaţiile se află în declin în principal din cauza metodelor de silvicultură intensivă.

Leptidea morsei

Un fluture diurn tipic din pajiştile cu arbori. Prezența sa a fost semnalată mai nou doar în Slovacia în Spiš și Liptov. În restul Slovaciei, prezența sa nu a fost semnalată recent. Situaţia este la fel şi pe teritoriul Ungariei. În România, această specie este cunoscută în Transilvania și nordul Munteniei, dar poate apărea și în regiunea Olteniei. Unele dintre cele mai mari populații cunoscute din Europa încă supraviețuiesc în Transilvania. Monitorizarea acestui tip de fluture este insuficientă atât în Slovacia, cât și în România. Dificultatea monitorizării constă și în asemănarea sa cu fluturi înrudiți din genul Leptidea, împreună cu care coabitează în aceleași zone.

Leptidea morsei se găseşte în pădurile puţin dense, bine luminate, în pădurile și lizierele de la poalele dealurilor. Factorul care limitează răspândirea speciei este nevoia pentru prezența abundentă a plantelor care îi asigură hrană, adică mai multe specii de Lathyrus sp. sau Vicia sylvatica.

În funcție de locație și de locul de apariție, fluturii zboară în una sau două generații, mai întâi de la jumătatea lunii aprilie până la jumătatea lunii iunie și mai târziu în iulie-august. Femela își depune ouăle în părţile inferioare ale plantelor, în principal pe Lathyrus vernus și L. niger, dar în Transilvania mai des și pe L. hallersteinii. Femelele din populațiile din zonele situate la altitudini mai ridicate își depun ouăle pe Vicia sylvatica. Fluturii sunt sensibili la condițiile meteorologice nefavorabile și au un zbor lent. Principala sursă de nectar o reprezintă florile speciilor din familia Fabaceae.

Lopinga achine

O specie euro-siberiană cu populații izolate închise. În trecut, a fost un fluture diurn foarte răspândit în pajiştile cu arbori din Slovacia. În prezent, arealul său se limitează doar la pădurile și stepele forestiere mai întunecate din estul Slovaciei (de exemplu, Slovenský Kras – Horný vrch, Fabiánka) sau în Volovské vrchy. Adulții zboară din iunie până la începutul lui iulie în locuri bine luminate, ce au un nivel de arbuști bine dezvoltat care are un rol esenţial în ritualurile nupţiale și de împerechere. Larvele se hrănesc cu ierburi (Brachypodium sp.). În România, specia este întâlnită în zonele de deal. Este foarte rară, supraviețuirea specie este asigurată doar de câteva populații, foarte mici, din zona Bucureștiului. Chiar și în Ungaria, această specie este strict protejată și extrem de rară, arealul acesteia fiind limitat la păduri mai puţin dense și în poieni.

Această specie este un bun indicator al faptului că zona a fost initial o pajişte cu arbori, cu un mozaic sinuos de tufișuri și, în același timp, cu o abundentă de ierburi. În epoca pădurilor de arbori cu trunchiuri înalte, care sunt folosite pentru valoarea lor economică, aceste habitate sunt unice pentru că găzduiesc o diversitate mare de specii de plante și insecte, rar întâlnite în zilele noastre.

Lycaena dispar

O specie iubitoare de căldură al cărui habitat îl constituie malurile ierboase ale apelor curgătoare și stătătoare și pajiștile mai umede ale văilor cu un regim hidric bine conservat. Adulții zboară în două generații, în lunile mai-iunie și iulie-august, pe pajiștile de câmpie uscate și umede, cu o abundenţă de plante ce le asigură hrană, precum Rumex crispus, R. hydrolapathum și R. aquaticus. Chiar și în trecut, fluturele nu era extrem de răspândit în arealurile caracteristice. Acesta este foarte sensibil la schimbările ce apar în mediul înconjurător. Motivul declinului acestui fluture este pierderea apei din habitate. Nu în ultimul rând, intensificarea practicilor agricole și acoperirea treptată a pajiștilor umede naturale și a izvoarelor cu tufișuri. Principala măsură de protecție constă în menținerea sau restabilirea regimului hidric și împiedicarea invaziei siturilor de către arbori prin creşteri succesive.

Lycaena helle

Nu este prezent în Slovacia, nu este semnalat în Ungaria. O specie cu o distribuție relativ compactă în Scandinavia și Siberia. În România, populații viabile au rămas doar în jurul localităților Baia Mare, Satu Mare și Șercaia. În ultimii 100 de ani, ca urmare a degradării localităților, mai multe populații au dispărut în Boemia, Moravia și în Polonia. În prezent, a fost reintrodusă cu succes la Šumava, în Republica Cehă. Prezenţa ei este semnalată doar local în pajiști mezohigrofile sau în poieni din păduri și izvoare în care apare Polygonum bistorta, planta ce asigură în mod exclusive hrana pentru larve. Adulții zboară în două generații: Mai – jumătatea lunii iunie și iulie – jumătatea lunii august. Masculii sunt extrem de teritoriali. Hibernează în stadiul de pupă. Principala măsură de protecție este menținerea unui regim hidric netulburat și gestionarea corespunzătoare a arealului de răspândire. Cositul de tip mozaicat și prevenirea creşterii successive a vegetaţiei. Pentru această specie, pe lângă refacerea habitatelor distruse, măsura preconizată este și transferul indivizilor din zonele în care aceştia încă mai supravieţuiesc.

Phengaris (Maculinea) arion

Acești fluturi sunt strict mirmecofili, iar larvele își petrec cea mai mare parte a stadiului de dezvoltare în muşuroaie, adoptate de furnici din genul Myrmica. Prin urmare, această specie are nevoie de zone în care există suficiente colonii de furnici din acest gen pentru a se dezvolta. Aceasta este o specie tipică de pășune, al cărei habitat principal îl reprezintă pajiștile utilizate și pășunate în mod extensiv, şi în care există şi speciile de Thymus sp. și Origanum vulgare. Are o singură generație pe an. Multe populații locale au dispărut din cauza schimbărilor ce au survenit în modul de utilizare al terenurilor și  prin pierderea pășunării extensive. Cele mai multe dintre populațiile care au supravieţuit sunt mici și izolate. Pentru eventuale translocări viitoare, sunt necesare studii genetice pentru a determina statutul specific al fiecărei populații.

Starea actuală a acestei specii în România este necunoscută, de aceea este esențial să se monitorizeze și să se identifice noi populații. Principala măsură de protecție este reintroducrea cositului și pășunatului extensiv.

Phengaris (Maculinea) nausithous

În Slovacia, aria sa de răspândire se limitează la pajiștile umede din Borská nižina (Abrod, Rudava), munții Biele Karpaty (Holubyho kopanice) și Turčianska kotlina, unde este de obicei simpatrică și sincronă cu Ph. (M.) teleius. Mai multe populații locale au dispărut din cauza intensificării practicilor agricole și a drenajului zonelor umede.

Indivizii adulți zboară de la sfârșitul lunii iulie până în august și își depun ouăle în florile de Sanquisorba officinalis. Dezvoltarea larvară este similară cu cea a speciei descrise anterior.

Cea mai mare populație din Ungaria se găsește în zona Őrség, în populații mixte cu Ph. (M.) teleius și Ph. (M.) alcon. De asemenea, importante pentru prezența sa sunt marginile cu mărăcini ale pajiștilor umede, pe care fermierii le-au eliminat în ultimii ani pentru a mări suprafața subvenționată. Unele dintre habitatele sale au fost invadate de specia invazivă Solidago gigantea.

Phengaris (Maculinea) teleius

O specie care depinde de pajiștile umede, cu o prezență abundentă a unei plante cu tulpină înaltă (Sanquisorba officinalis) în ale cărei flori își depun ouăle. Larvele tinere se hrănesc cu flori, iar larvele de al patrulea stadiu se folosesc de furnici (Myrmica sp.) pentru a ajunge în galeriile lor subterane, unde se dezvoltă și de unde ies ca adulți în vara următoare. Multe populații de Ph. (M.) teleius au dispărut ca urmare a intensificării practicilor agricole și a drenării zonelor umede.

În Ungaria, această specie este comună în regiunea Őrség, dar a suferit un declin puternic în ultimul deceniu. Supraviețuirea sa depinde de momentul în care are loc cosirea și de existenţa zonelor necosite.

În România, există populații viabile în Transilvania, Bucovina, Crișana, Satu Mare și Maramureș, dar până în prezent numărul populaţiilor viabile detectate a fost prea scăzut, astfel încât continuarea monitorizării este necesară.

Măsura de conservare pentru populațiile de Phengaris (Maculinea) nausithous și Phengaris (Maculinea) teleius constă în primul rând în conservarea și restaurarea regimului hidric al siturilor. Evitarea creşterii succesive a vegetaţiei și cosirea în intervalul de timp ideal.

Parnassius apollo

Specia este legată din punct de vedere existențial de etapele de succesiune timpurie ale siturilor cu fundamente geologice expuse, în special în zonele calcaroase din zonele de munte cu altitudini medii. Adulții zboară de la sfârșitul lunii iunie până în august pe pante stâncoase și pajiști unde există o abundență de plante-gazdă de omizi: Sedum album, Hylotelephium argutum, H. maximum și Jovibarba globifera. În unele zone, probabil se folosesc, de asemenea, de Rhodiola rosea și diverse Sempervivum sp.. Florile de Cirsium sp. și Carduus sp. sunt o sursă importantă de nectar pentru adulții care trăiesc 1-2 luni. În trecut, acest fluture era răspândit în locuri neîmpădurite în aproape toți munții calcaroși și în unii munți de granit din Slovacia. În prezent, aceasta a dispărut din majoritatea arealelor și, extrem de alarmant, populațiile mari cunoscute din punct de vedere istoric din 570 de zone au fost reduse la 40-50 de colonii izolate. Zonele în care existau cândva mii de indivizi sunt acum vulnerabile la dispariție, având mai puțin de o sută sau câteva sute de indivizi. Principala măsură de conservare este refacerea habitatelor asociate cu îndepărtarea vegetației succesive necorespunzătoare sau refacerea pășunatului prin utilizarea de animale adecvate.

Parnassius mnemosyne

O specie heliofilă cu pretenții ecologice, care apare foarte local, de la câmpie până în zonele de munte cu altitudini medii. Zboară într-o singură generație în lunile mai și iunie pe pajiști, în poienile din pădure și în lizierele pădurilor mai puţin dense ce prezintă un nivel ierbos bine dezvoltat. Plantele gazdă ale omizilor sunt Corydalis cava și C. solida, precum și alte specii înrudite.

Ca urmare a conversiei pădurilor pășunate în mod extensiv în păduri cu arbori înalţi, populațiile mari și interconectate din Slovacia au fost reduse. Această fragmentare a dus la dispariția locală a populațiilor în ultimele decenii.

Este o specie încă comună în regiunea Őrség, în special în văile de râu cu păduri umede extinse, în păduri și pajiști adiacente pădurilor, unde fluturii adulți găsesc hrană, dar populația este în declin.

Măsurile de protecție se concentrează în primul rând pe refacerea structurii lizierelor de pădure cu un număr mare de plante ce asigură hrană pentru larve: Corydalis sp..

Pseudophylotes bavius

Această specie depinde de pajiștile de stepă pe soluri argiloase sau calcaroase. Adulții zboară de la sfârșitul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai. Își depun ouăle pe Salvia nutans, pe care se dezvoltă ulterior larvele.

Este cunoscut în Balcani, Turcia, Ucraina, nordul Iranului, Siria, vestul Kazahstanului și sudul Rusiei, cu mai multe subspecii. Nu este prezentă în Slovacia și Ungaria. În România, este răspândită extrem de local, în populații mici și izolate. Subspecia P. b. hungarica este endemică în jumătatea vestică a Depresiunii Transilvaniei. Populațiile din Dobrogea, care sunt de asemenea amenințate, aparțin unei alte subspecii. Este necesară o monitorizare precisă a fiecărei populații.

Zerynthia polyxena

O specie iubitoare de căldură, extrem de locală, ai cărei adulți zboară într-o singură generație, în aprilie și mai. Larvele sale monofage se hrănesc cu frunze și flori de Aristolochia clematitis. Se dezvoltă pe plantele ce le asigură hrană din iunie până în iulie. Mai apoi, acestea se transformă în pupă şi rămân pe planta gazdă. Pupa așteaptă, legată de tulpini, până în primăvară, când eclozează o nouă generație de adulți. În această perioadă, majoritatea pajiștilor cu plante ce le asigură hrana sunt cosite sau acoperite cu mulci, iar majoritatea larvelor și pupele sunt distruse. Intensificarea utilizării terenurilor este principala amenințare la adresa populațiilor locale.

Pe lângă protecția speciilor, proiectul se concentrează, de asemenea, pe refacerea habitatelor de tip 6210 6210 Pajiști uscate seminaturale și arii de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (*situri importante pentru orhidee). Acestea se întâlnesc în zone calde, din zonele de câmpie şi până la podișuri, pe calcare, dolomite sau gresii calcaroase. Acestea se caracterizează printr-o biodiversitate ridicată și prin prezența multor specii rare, în special orhidee, de exemplu Anacamptis pyramidalis, Ophrys apifera, Ophrys holubyana. Este necesară cosirea anuală sau pășunatul extensiv pentru a le menține într-o condiţie adecvată. În prezent, multe habitate sunt abandonate și, din cauza invaziei rapide a arbuștilor, suprafața și calitatea lor au scăzut. De asemenea, acestea sunt amenințate de împădurire și de dispariţia modului tradițional de gestionare prin pășunat și cosit.

Localități ale proiectului în Slovacia:

SKUEV0117 Abrod

SKUEV0274 Baske

SKUEV0566 Beckovské skalice

SKUEV0172 Bežnisko

SKUEV0267, SKUEV1267 Biele hory

SKUEV0278, SKUEV1278 Brezovské Karpaty

SKUEV0359 Dechtárske vinice

SKUEV0280 Devínska Kobyla

SKUEV0366, SKUEV2366 Drienčanský kras

SKUEV0669 Drieňové

SKUEV0048 Dukla

SKUEV0355 Fabiánka

SKUEV0125, SKUEV1125 Gajarské alúvium Moravy 

SKUEV0367, SKUEV2367 Holubyho kopanice

SKUEV0356 Horný vrch

SKUEV0375 Krasín

SKUEV0566 Kyseľová a Mníchová úboč

SKUEV0362, SKUEV1362 Pieskovcové chrbty

SKUEV0117 Rudava

SKUEV0256 Strážovské vrchy

Localități ale proiectului în România:

ROSCI0427 Pajiștile de la Liteni – Săvădisla

ROSCI0439 Valea Chiuruților

ROSCI0323 Munții Ciucului

ROSCI0274 Agârbiciu

ROSCI0253 Trascău

ROSCI0227 Sighișoara-Târnava Mare

ROSCI0074 Făgetul Clujului – Valea Morii

ROSCI0035 Cheile Turzii

ROSCI0002 Apuseni

Localitatea proiectului în Ungaria:

HUON20018 Őrség

Cartografierea, screening-ul genetic al speciilor selectate, revizuirea activităților planificate, restaurarea habitatelor, translocări și reintroduceri, strategia de exit pentru eforturile de reintroducere.

Abundența și distribuția tuturor speciilor țintă vor fi monitorizate în zonele de implementare ale proiectului. De asemenea, vor fi evaluate calitatea habitatelor, metodele de gestionare a acestora, disponibilitatea plantelor gazdă și diversitatea biologică generală.

Datorită acestor activități, vom avea la dispoziție:

– date cartografice privind populațiile și localizarea speciilor de fluturi din Directiva Habitate

– cartografia distribuția peticelor de habitate adecvate sau potențiale, a zonelor de conectivitate și a biocoridoarelor din imediata apropiere a populațiilor existente

– un screening genetic efectuat pentru cel puțin 6 specii în scopul reintroducerii

– rezultatele cartografierii, care vor fi utilizate nu numai pentru a restaura și îmbunătăți condițiile populațiilor de fluturi existente, ci și pentru a îmbunătăți conectivitatea și dinamica metapopulațiilor.

Acțiuni de conservare în Slovacia

Restaurarea habitatelor va fi efectuată prin utilizarea celor mai bune practici pentru speciile de fluturi vizate. Se va elimina vegetația invazivă, se vor rări pădurile și se vor crea ecotone mai largi între păduri și pajiști. Vom sprijini o schimbare a modului de gestionare al terenurilor de la cultivarea intensivă a pajiștilor și pășunilor în monocultură pe scară largă la un mozaic de habitate utilizate în mod extensiv, cu modificarea regimului de pășunat, reducerea numărului de animale pe suprafață, preferința pentru turme mixte de capre, oi, vaci, cai și măgari, lăsând fâşii de vegetație necultivate și arbori și arbuști solitari, și prin excluderea mulcirii din metodele de management.

Multe populații de fluturi au dispărut la nivel local din cauza degradării condițiilor adecvate și, de asemenea, din cauza capacității limitate de a migra pe distanțe mai mari. După restabilirea condițiilor optime în aceste locații, dorim să refacem populațiile fie prin indivizi obținuți prin reproducere, fie prin capturarea de la populații suficient de numeroase.

Prin această activitate vom restaura și crea:

– 170 ha de habitate prin rărirea pădurilor și defrișarea pășunilor abandonate, a pajiştilor cu arbori

– 30 km de margini late restaurate între păduri și pășuni

– 200 ha de habitate cu schimbarea utilizării terenurilor de la intensiv la extensiv, crearea de mozaicuri în loc de pajiști cu monocultură

– 30 de măsuri la scară mică pentru crearea de zone umede și petice de soluri neacoperite

– 30 de parcele cu plante ce asigură hrană pentru fluturi semănate sau plantate

– cel puțin opt populații din speciile selectate, prin ănmulţire și eliberare sau prin relocări

– 3 noi localități incluse în rețeaua NATURA 2000 și alte 10 situri ca „puncte de interes pentru biodiversitatea insectelor” în conformitate cu legislația națională.

Acțiuni de conservare în România

În cooperare cu comunitatea, vom lucra pentru a rezolva cauzele sociale ale pierderii habitatului. Speciile selectate vor fi reintroduse în locații care nu mai sunt amenințate de pierderea habitatului.

În zonele de proiect din România vom:

– restaura 500 ha de pajiști de la o stare precară la o stare adecvată de conservare pentru speciile țintă

– reintroduce 2 specii în zonele adecvate – Lycaena helle și Phengaris (Maculinea) teleius

– extinderea ariei de răspândire pentru Pseudophylotes bavius 

– promovarea măsurilor de gospodărire adecvate  în cel puțin 6 comunități/văi cu o suprafață totală de aproximativ 1200 ha.

Acțiuni de conservare în Ungaria

În timpul punerii în aplicare a măsurilor de conservare, se va folosi experiența acumulată în cadrul proiectelor anterioare cu obiective similare, se va mări suprafața gestionată cu metode adecvate pentru speciile țintă și se vor crea legături între locațiile individuale.

Partenerul maghiar al proiectului va:

– restaura 21 ha de habitate prin rărirea pădurilor și crearea de poieni deschise.

– restaura 131 ha de pajiști prin cosire

– semăna plante ce asigură hrană – Carex brizoides pe o suprafață de 200 m2

– restaurarea speciei Euphydryas aurinia în 2 situri în care aceasta a fost semnalată anterior

Monitorizarea și evaluarea impactului

Monitorizarea se va axa atât pe monitorizarea directă a impactului activităților proiectului asupra speciilor țintă, cât și pe evaluarea modificărilor de habitat și a biodiversității, cu accent pe polenizatori. Datele vor fi colectate utilizând metodologia Schemei Europene pentru Monitorizarea Fluturilor. (eBMS). Includerea Slovaciei și a României în eBMS este un rezultat extrem de benefic al proiectului: până acum, acestea nu au fost incluse. Ungaria cooperează deja cu eBMS și va continua să furnizeze date.

Evaluarea serviciilor ecosistemice va fi dezvoltată cu scopul de a utiliza rezultatele obținute în alte proiecte și în discuțiile cu părțile interesate, de exemplu, fermierii și locuitorii locali, pentru a înțelege importanța și beneficiile măsurilor și pentru a continua aplicarea acestora chiar și după încheierea proiectului.

Diseminare și comunicare

Prin actualizarea periodică a site-ului, comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare, crearea de panouri informative și alte materiale informative, mediatizarea proiectului la TV și radio, organizarea de evenimente de voluntariat și tururi ghidate. De asemenea, vor fi realizate scurtmetraje despre fluturi și va fi creat și un loc de joacă educațional specializat pentru fluturi în NP Őrség.

Sustenabilitatea, replicarea și exploatarea rezultatelor proiectului

Scopul proiectului este, de asemenea, de a sprijini discuțiile și cooperarea în cadrul grupurilor de interes, cum ar fi fermierii, comunitatea științifică, lucrătorii cheie din instituții, birouri și municipalități, organizații neguvernamentale și voluntari. Dorim să îi informăm cu privire la cele mai bune practici în restaurarea și gestionarea habitatelor de fluturi și la măsurile de protecție a acestora în cadrul atelierelor de lucru și al prezentărilor, sau prin intermediul publicațiilor.

În monitorizare vor fi implicați și studenți universitari, care vor putea să-și dezvolte suplimentar cunoștințele din domeniu. Cunoștințele dobândite în timpul proiectului vor fi prezentate și discutate în cadrul unor întâlniri periodice ale specialiştilor în lepidoptere din Ungaria.

Proiectul va sprijini eforturile de protejare a naturii în rândul comunităților locale prin așa-numitele „pachete de replicare”, care vor fi utilizate pentru a acoperi costurile asociate, de exemplu, cu curățarea siturilor, achiziționarea de animale, echipamente mici sau garduri, plantarea de copaci în situri pe care proiectul nu le are în vedere în mod direct.